ANUNT: Reuniune AIR la sediul Comitetului Olimpic si Sportiv Roman

Asociatia Internationalilor Romani de Rugby (AIR) isi anunta membrii ca reuniunea viitoare se va desfasura sambata, 10 noiembrie, incepand cu ora 13.30, la sala amfiteatru din sediul Comitetului Olimpic si Sportiv Roman (COSR), aflat in vecinatatea Arcului de Triumf - langa stadionul de rugby cu acelasi nume.

Participantii se vor intalni in jurul orei 13.20 in fata Muzeului Sportului aflat in aceeasi incinta.

Dupa reuniune se va viziona meciul-test Romania - Japonia, programat la ora 16.00 pe Stadionul National de Rugby ”Arcul de Triumf”. 

Administrator blog: Marian-Valentin BURLACU

ARHIVĂ / ARTICOL CU ANTON GROMAN: Mirajul atacului

Anton Groman a schimbat balonul rotund pe acela oval

În ciuda vârstei sale, Anton Groman a rămas un neobosit slujitor al rugbyului. Astăzi o face în calitate de cronicar sportiv, fiind unul dintre puținii ziariști români care mai au răbdarea și puterea de a se ridica deasupra micului ”război” care i-a cuprins pe oamenii acestui sport cu rădăcini nobile.

Oarecum paradoxal, nea Toni nu a început cu rugbyul, cum ar lăsa să se înțeleagă pasiunea sa de astăzi pentru balonul oval, ci cu fotbalul, fratele geamăn și mult mai răsfățat. ”Am jucat fundaș la clubul Juventus București, cel care avea să fie mutat mai apoi la Ploiești șI care astăzi se cheamă Petrolul”, își amintește venerabilul comentator. ”Antrenorul Chici Maior m-a folosit în câteva partide ale seniorilor. Nu uit nici acum de jocul de la Sllobozia, cel dintâi. La intrarea în oraș, pe calcanul unei case înalte, stătea scris: Marea echipă Juventus București joacă astăzi cu echipa noastră, la ora…, pe stadionul… Apoi, erau date formațiile”.

În acel meci de debut, Anton Groman nu a jucat fundaș, ci extremă stânga. Aflat în careul de 16 metri, a primit un balon de la fotbalistul-hocheist Mișu Flamaropol și, fără să stea pe gânduri, a tras la poartă. ”Aflat pe linia porții, goalkeaperul advers a prins balonul, dar nu s-a hotărât ce să facă cu el. Instinctiv, am băgat capul la mingea pe care o ținea în brațe și am trimis-o în poartă. Conduceam cu 1-0 șI pe stadion s-a făcut liniște. Normal, aș zice”. De neînțeles pentru tânărul fotbalist de atunci a fost reacția colegilor de echipă. ”Mișu Flamaropol, de pildă, m-a înjurat printre dinți. Era vedeta și normal ar fi fost să marcheze el. Gică Bărbulescu, blondul mijlocaș la Juventusului, m-a dojenit cu mai multă blândețe. Mi-a spus că trebuia să pasez. Atunci, eu nu aveam habar de regulile pe care trebuia să le respecte noul-venit în echipă. Știam doar că fotbalul se joacă pe goluri”.

Față în față cu Fănică Filoti

Câteva luni după acea întâmplare, Anton Groman se afla în tribuna de lemn a stadionului ANEFS (fostul Republicii, n.red.) la ”amicalul” Juventus – Rapid. Cu câteva minute înainte de debutul jocului, la stația de amplificare s-a auzit următorul anunț: ”Groman să se prezinte la cabina jucătorilor!”. Acesta a fost repetat de câteva ori. ”Am alergat într-un suflet, iar acolo m-a întâmpinat antrenorul Maior care mi-a spus: Echipează-te, joci fundaș dreapta. Negrescu nu a putu să vină. Uite, ai aici echipamentul lui. Ghetele ți se potrivesc, ai același număr ca el. Era aranjat cu grijă, într-o mică valijoară și strălucea de curățenie. Văzându-l, mi-am amintit de echipamentul sărăcăcios și de ghetele pline de cuie cu care mă antrenam. Și de vocea tărăgănată a lui nea Iancu, magazinerul: Ce bă, vrei ghete noi? Tu știi că Ciogli Vogel a jucat la Campionatul Mondial cu două ghete pe același picior?”

Nici nu a apucat tânărul fotbalist să se dezmeticească și, echipat ca după ultimul jurnal de modă fotbalistică, s-a trezit pe teren, față în față cu Fănică Filoti, celebra extremă stînga a Rapidului. ”Am încercat să-l deposedez, însă mi-a fost imposibil. Alerga repede, cu trunchiul aplecat înainte, șI proteja perfect balonul. M-am ciocnit de el șI am simțit-o pe propria mea piele. Era nu numai un jucător tehnic, ci șI foarte puternic”.



Atras spre terenul cu ”H”-uri

La rugby, Anton Groman a ajuns dintr-o întâmplare, ca de altfel majoritatea practicanților lui din România. ”Era în anul 1940. Aveam 14 ani șI învățam la Liceul Comercial Petru Rareș. Eram dezvoltat fizic pentru vârsta mea (1,80 m și 75kg, n.red.) șI mă mișcam cu ușurință la orele de educație fizică. Făceam volei, fotbal, participam la alergări pe distanțe scurte. Acolo, în curtea școlii, I-am atras atenția lui Costel Bănică. Era mai mare decât mine cu un an și juca rugby la Locomotiva PTT. El m-a luat la un antrenament al echipei de seniori”.

Prezentat unui ”domn serios, care nu prea zâmbea”, iar antrenorul, care aflase că jucam fotbal, a exclamat: Bine, să vedem ce știe. Mi-a așezat balonul oval în locul în care se intersectau liniile de 40 și 5 metri, mi-a spus unde trebuie să-l trimit șI eu am făcut-o”. Pentru a se convinge că nu a fost o întâmplare, antrenorul a așezat din nou balonul pe linia de 40 de metri, însă la centrul terenului. Anton Groman a nimerit ținta și de această dată. Așa că în duminica imediat următoare a fost anunțat titular contra CFR-ului, pe atunci liderul campionatului!

Înainte de asta, Bănică l-a supus unor probe suplimentare. ”M-a introdus la juniori, în linia a treia. La o grămadă întoarsă, m-am trezit împingând pentru… adversari. Nu știam pe ce lume sunt. Lămurindu-se cum stau lucrurile cu mine, Bănică m-a trecut aripă de treisferturi”. Acolo, tânărul rugbyst Anton Groman s-a simțit mai în largul său, însă nu s-a bucurat multă vreme de libertatea de mișcare pe care i-o dădea acel post. ”Bine servit de centrul meu, mi-am depășit în viteză adversarul direct și am continuat cursa. M-am trezit singur, părăsit de coechipieri, surprinși nepregătiți de demarajul meu. Mă simțeam singur și neajutorat, nu știam unde și cum se marchează un eseu”. Aflat într-o situație care părea a fi fără ieșire, Anton Groman avea să fie salvat de regretatul Puiu Fulea, arbitrul divizionar de mai târziu. ”A alergat cât l-au ținut picioarele și, prin semne, mi-a arătat că trebuie să culc balonul dincolo de linia de but. M-am prăbușit în ceea ce aveam să aflu mai târziu că se cheamă terenul de țintă. Eram epuizat, dar fericit. Marcasem primul meu eseu”.

Cum la acea vreme practica în paralel fotbalul și rugbyul, Anton Groman a fost nevoit să aleagă unul dintre ele. Cum a înțeles că avea șanse mici să fie promovat în prima garnitură a Juventusului, iar antrenamentele l-ar fi obligat să renunțe la școală, a optat pentru balonul de formă ovală. ”Însă a mai fost ceva. La fotbal, ca fundaș, trebuia să destram la infinit atacurile adverse, pe când la rugby, ca aripă, aveam posibilitatea să înscriu eseuri și să fructific loviturile de pedeapsă”. Optând pentru rugby, Anton Groman nu a regretat niciodată că a renunțat la fotbal. ”Ba, din contră!”, recunoaște el. ”Am avut și am încă mari satisfacții. Legătura directă sau prin intermediul microfonului cu toate stadioanele din țară mă face să mă simt mereu tânăr”.

Discuții despre rugby în familie

Întrebat dacă ai săi copii au jucat rugby, Anton Groman a dat un răspuns care ilustrează înțelepciunea omului care a trecut prin acest sport al eleganței: ”Nu au jucat. Probabil că nu au simțit acel fior lăuntric ce te atrage, irezistibil, spre terenurile străjuite de H-uri”. Convins că în viață un om face bine ceea ce-i place, Anton Groman le-a lăsat libertatea de a hotărî singuri, ajutându-I însă să-ți împlinească visurile. Ce fac acum copiii domnului Groman? ”Unul dintre ei, Florin, a fost atras de aviație, iar celălalt, Bogdan, de televiziune. Amândoi își fac meseria cu pasiune. De altfel, indiferent de tentațiile materiale venite din alte părți, ei nu și-au părăsit niciodată instituțiile ”mamă”. Prin exemplul personal, le-am insuflat convingerea că dragostea dintâi nu se uită niciodată”. Cu toate că nu au practicat rugbyul, cei doi fii ai lui Anton Groman discută cu plăcere despre el, îndeosebi după meciurile internaționale televizate.

I se spunea ”Baronul”

Pentru că avea obiceiul să-și aranjeze părul înaintea fiecărei lovituri de pedeapsă, lui Anton Groman I s-a spus ”Baronul”. Așa l-a poreclit Nicu Popescu, fostul său coechipier, linia a treia la Steaua. ”Mi-a zis: Ce ești tu, jucător de rugby sau baron? Gluma a prins și, de fiecare dată când arbitrul dicta o lovitură de pedeapsă, auzeam imediat chemarea colegilor de echipă: Haide, Baroane! În cazul meu, întreg ritualul transformării începea de fiecare dată, sau mai mereu, prin aranjatul părului”.
Această poreclă este folosită și astăzi de prietenii săi apropiați. De Gică Pârcălăbescu, primul maestru emerit al sportului din rugbyul nostru, de Romică Platon, fostul handbalist internațional și conducător al clubului Steaua, vecin de cartier cu Anton Groman. Apelativul I-a adus și unele mici necazuri. ”Titlul” acela, nobiliar, dezavuat de vechiul regim, nu putea scăpa vigilenței ofițerilor politici. ”Cum ei nu credeau, au tot verificat să vadă dacă eram sau nu baron”, spune amuzat actualul ziarist.

O ÎNTREBARE PENTRU… ANTON GROMAN

RUGBY MAGAZIN: Ați avut momente de descumpănire, dezamăgire, revoltă sau renunțare?

”Desigur. Ca orice om implicat cu tot sufletul într-o activitate non-profit, care pretinde în primul rând o conduită morală ireproșabilă, sentimentele care m-au dominat întotdeauna au fost pure. M-am bucurat când am marcat eseuri sau lovituri de pedeapsă. Mi-a făcut plăcere să mă întâlnesc, întâmplător, cu foștii mei elevi, deveniți, între timp, oameni maturi, realizați în viață. Știți, v-am fost elev! (la CSȘ Triumf, sau la Dinamo, sau la Rapid, sau la…). M-au dezamăgit întotdeauna oamenii aleșI sau numiți în funcții de conducere care nu au avut decența să recunoască, la un moment dat, că sunt ineficienți, și deci inutili rugbyului. Oameni mici, rămași în funcții doar pentru a mai prinde o deplasare sau o masă de protocol. Jalnic! Nu m-am gândit niciodată să renunț, oricât de grele au fost unele momente. Nu i-am înțeles niciodată pe cei care nu mai vin la meciurile de rugby pentru că au avut, cândva, o discuție cu nu știu cine, sau pentru că nu le-au fost recunoscute anumite merite. Sigur, te poți supăra pe oameni, ei mai greșesc, însă pe rugby nu te poți mânia niciodată!”.

50 de ani de presă

Anton Groman a început să lucreze la Radiodifuziunea Română în 1950, deci în urmă cu o jumătate de secol. În acea vreme, redactor-șef la departamentul sport era regretatul George ionescu, fost jucător de rugby, fratele internaționalului Dumitru ”Titi” Ionescu. Acesta i-a fost șef, dar și prieten. A lucrat și la Televiziunea Română, acolo unde, o spune sincer, fără strop de orgoliu, i-a îndrumat pașii Cristian țopescu. ”O legendă vie a micului ecran, un prieten, un om care a recunoscut întotdeauna că nu se pricepe la rugby și care m-a împins pe mine în față”, mărturisește Anton Groman. ”Ca ziarist de rugby, cred că am avut două șanse mari. În primul rând, am avut profesori de excepție, profesioniști adevărați. Toți au fost oameni excepționali, bine educați și cu bun simț. A doua mea șansă a fost aceea că am lucrat la o singură instituție, cu adevărat națională, Radio Televiziunea Română. Ea s-a aflat în mod constant pe primul loc în topul profesioniștilor șI al marelui public”.

”Sufletește, mă simt încă legat de Dinamo. Trebuie reținut însă un fapt. Și anume că această echipă a fost dominată dintotdeauna de ideea construcției jocului”
Anton GROMAN, cronicar radio de rugby

ANTON GROMAN
- Născut la 13 iunie 1926, în București
- A jucat aripă de treisferturi în echipa Liceului ”Petru Rareș”, la PTT și Dinamo
- Campion național cu Dinamo în 1951 și 1952
- Maestru Emerit al Sportului
- A antrenat la CSȘ București, Sirena, Rapid (împreună cu Gică Pârcălăbescu), Constructorul (cu Alexandru Teofilovici), Dinamo IX (cu care a promovat în Divizia A) și Dinamo
- A comentat, printre altele, pentru TVR, meciul România - Franța 15-12, iar pentru Radio Cupa Mondială din 1995

ACEST ARTICOL A APĂRUT ÎN NUMĂRUL 6 AL REVISTEI ”RUGBY MAGAZIN” - AUGUST 2000

Pagini realizate de Marian-Valentin Burlacu

ANUNŢ: Adunare AIR, la sediul FRR de la "Tineretului"

Asociaţia Internaţionalilor de Rugby din România anunţă organizarea unei Adunări Generale în ziua de 11 decembrie, la ora 14.00, la sediul Federaţiei Române de Rugby din Bucureşti (stadionul "Arcul de Triumf".

Administrator blog: Marian-Valentin BURLACU / ADEVĂRUL

ISTORIE: Rugby-ul românesc îşi sărbătoreşte Centenarul

Foto: Marian-Valentin BURLACU / ADEVĂRUL

Viorel Morariu (în stânga) şi Alin Petrache (dreapta) sunt doi dintre preşedinţii FRR. Primul este onorific, celălalt executiv.

Federaţia Română de Rugby (FRR) va organiza vineri, 11 decembrie, o gală prin care va celebra împlinirea a 100 de ani de când sportul cu balonul oval a fost menţionat în România.

Evenimentul va avea loc la Cercul Militar Central din Bucureşti, cu începere de la ora 18.00. Gala Rugby-ului Românesc reia o tradiţie a sportului cu balonul oval de la noi, până în 2000 organizându-se în fiecare decembrie o astfel de întâlnire. Ca o noutate absolută, la ediţia din acest an FRR va acorda o seria de premii, urmând a fi recompensaţi:

- cel mai bun rugbyst român de la seniori;

- cel mai valoros rugbyst român de la juniori;

- cea mai merituoasă echipă de rugby seniori din România;

- cea mai bună echipă de rugby juniori din ţara noastră;

- cel mai bun antrenor român de rugby care activează la seniori;

- cel mai bun arbitru român de rugby;

- cel mai bun arbitru român de rugby aflat la debut;

Cu ocazia galei de vineri FRR va celebra împlinirea a o sută de ani de când sportul cu balonul oval a fost menţionat în România. În cartea sa "Rugby. Mică enciclopedie", fostul antrenor de rugby Dumitru Manoileanu considera 1909 ca anul în care în Bucureşti s-a vorbit pentru prima oară despre rugby.

Primul meci de rugby consemnat în presă din România s-a disputat pe 8 septembrie 1913, între Tenis Club Român, echipă înfiinţată în 1910, şi Sporting Club, formaţie fondată în 1913. Disputa s-a încheiat la egalitate (3-3).

Există anumite controverse legate de data de disputare a acelei partide. De asemenea, unele surse consideră că acel meci nu a fost şi cel dintâi disputat la noi. S-a precizat că rugby-ul s-ar fi jucat şi înainte de 8 septembrie 1913, în vecinătatea Universităţii din Bucureşti. Ceea ce nu ar fi imposibil, TCR avându-şi sediul chiar pe locul unde acum se află Teatrul Naţional (pe atunci acolo se găsea Parcul Primăriei).

Administrator blog: Marian-Valentin BURLACU / ADEVĂRUL

ISTORIE: Rugby-ul, la kilometrul 0 al României

Jean Husar şi Mircea Iconomu, căpitanii echipelor Sporting Club şi TCR la primele lor înfruntări din 1913

Sportul oval a pătruns în România în secolul XIX, dezvoltându-se în Bucureşti. Primul meci atestat a avut loc în 1913, pe un teren de pe şoseaua Bonaparte, însă unii susţin că s-a jucat mai întâi lângă Universitate

Înfiinţat în 1910, Tenis Club Român şi-a avut sediul în Parcul Primăriei Capitalei, aflat în zona Teatrului Naţional. Rugbyştii de la TCR au dominat campionatul până când comuniştii au ajuns la putere.

 

Există numeroase controverse legate de locul şi data la care s-a disputat primul meci de rugby din România. Şi cum evenimentul a avut loc acum circa o sută de ani, dispariţia protagoniştilor a adâncit misterul. 

În lipsa unor relatări directe, de la eroii acelei dispute, jucători şi antrenori, singurele informaţii legate de acel eveniment pot fi culese din presă. Ziarele vremii au consemnat că primele meciuri de rugby s-au disputat în 1913, la 20 septembrie/3 octombrie (n.a calendarul gregorian a fost adoptat mai târziu în România, până atunci fiind folosit cel iulian), respectiv 6/19 octombrie, în Bucureşti. Şi s-au păstrat şi rezultatele lor: Sporting Club - Tenis Club Român 3-3, respectiv 0-6. 

Cum la acea vreme informaţiile circulau destul de greu există şi alte păreri în ceea ce priveşte data la care a avut loc prima confruntare rugbystică, respectiv 8 şi 28 septembrie. Sigur este că şi raportul Federaţiunii Societăţilor Sportive din România (FSSR), care conducea sportul pe atunci, consemnează tot anul 1913 drept prim reper în istoria rugby-ului de la noi, s-a acceptat această variantă în cele din urmă. 

"(...) Paralel însă cu acţiunea vechilor socceri (n.a fotbalişti) începuse să se facă oarecare rumoare şi pentru alcătuirea unor echipe de rugby. Propaganda pentru jocul cu balonul oval o ducea acum, pe lîngă pleiada colegienilor de la Tenis Club Român, şi un cenaclu nou, format în jurul lui D. Tănăsescu, şi el fost căpitan de echipă în Franţa, avînd ca protagonişti entuziaşti şi activi pe fraţii Hussar. Cu puteri unite, aceste două grupuri reuşiră să formeze echipele regulamentare şi în primele zile ale lunii septembrie a avut loc primul joc de rugby din România între Tenis Club Român şi Sporting Club", se menţionează în documentul FSSR.

Balonul oval pe şoseaua Bonaparte...

Presa a indicat şi faptul că terenul care a găzduit primele meciuri era amplasat pe şoseaua Bonaparte, denumită mai apoi Ilie Pintilie, respectiv Iancu de Hunedoara, peste drum de postul de pompieri care se afla pe stânga (în sensul de mers către Piaţa Victoriei), înainte de a se ajunge la Spitalul de Copii "Grigore Alexandrescu". Nimic surprinzător dacă ne gândim că la începutul secolului XX, în acea zonă clădirile puteau fi numărare pe degete. 

Nici locul unde s-a disputat partida Sporting Club - TCR nu a rămas necontestat. Mai precis, sunt surse care afirmă că prima dată s-a jucat rugby nu pe Bonaparte, ci chiar în buricul târgului, adică lângă Universitate! 

... sau pe locul actualului Teatru Naţional

Probabil că mulţi vor zâmbi gândindu-se la zona care acum este dominată de clădiri monumentale, zilnic înseţată de automobile şi oameni grăbiţi, însă în urmă cu un secol centrul oraşului era mult mai aerisit. Oare a fost posibil ca acei tineri aristocraţi reîntorşi de la studii din Franţa, mulţi dintre ei purtând în bagaje balonul oval şi regulamentul jocului, să dispute meciuri de rugby în vecinătatea Universităţii?

Fără a da verdicte, voi apela la documentele care spun că pe 9/21 mai 1910 în Bucureşti s-a înfiinţat Tenis Club Român, o grupare polisportivă. Şi că sediul acesteia se afla în Parcul Primăriei Capitalei, pe strada Colţei, cam pe locul unde este acum Teatrul Naţional. În plus, fotografiile surprinse în zonă, pe la 1900, arată că în spatele statuii lui Mihai Viteazul, spre actualul Muzeu al Bucureştiului, exista o altă zonă verde. Avem aşadar suficiente indicii să credem că era posibilă disputarea acolo a meciurilor de rugby. 

Acest articol a apărut în cotidianul "ADEVĂRUL DE SEARĂ"  

Administrator blog: Marian-Valentin BURLACU 

ISTORIE: Telu Diamandi, veteranul Micii Ovalii, vorbind despre rugby

Administrator blog: Marian-Valentin BURLACU / ProSPORT

ECHIPA NAŢIONALĂ: Renaşte Mitu

Revenit la echipa naţională după trei ani de absenţă (pe 25 februarie 2006 a jucat contra Georgiei), Petre Mitu (32 de ani) a marcat un eseu şi a reuşit 14 puncte în meciul pe care România l-a câştigat ieri, la Madrid.

Adversari incomozi, dovadă şi rezultatul strâns (17-11) de anul trecut, rugbyştii spanioli nici n-au avut timp să se aşeze bine în ghete. În minutul 4, după o grămadă şi un schimb pe treisferturi, Mitu a înşurubat balonul oval în „terenul făgăduinţei” din spatele buturilor iberice. Remarcat în Cupa Europei, unde a evoluat în culorile lui Montauban, demi-ul român n-a stat cu braţele în sân nici mai apoi, trecând printre beţe trei baloane din penalităţi (min. 12, 38, 45). Mitu şi-a făcut astfel o revenire reuşită printre „stejari”, pentru care a disputat ieri meciul cu numărul 38 din carieră. Diferenţa de scor a fost rotunjită de încercarea lui Valentin Popârlan (19-10), într-un final de meci în care localnicii au fost înghesuiţi în „22”-ul propriu. De subliniat că Spania a condus (10-8) între minutele 21 şi 38, profitând de faptul că echipa noastră a evoluat în 14 jucători (Florin Vlaicu a fost eliminat temporar pentru un placaj periculos).
Echipa României revine astăzi acasă, urmând a pregăti la Snagov-Izvorani meciul de sâmbăta viitoare, de la Heidelberg, unde adversară le va fi o echipă a Germaniei care-l are ca antrenor federal pe românul Petre Ianusevici.

Anglia a debutat cu victorie

În deschiderea ediţiei din acest an a Turneului celor 6 Naţiuni, vicecampioana mondială Anglia a trecut, pe „Twickhenham“, de Italia cu 36-11. Astfel, la finalul unei partide frumoase, englezii au culcat de cinci ori balonul în terenul de ţintă, faţă de o singură reuşită a adversarilor. Meciul Irlanda – Franţa s-a terminat după închiderea ediţiei. Astăzi, de la ora 17:00, în direct pe TVR 2,­­ la Edinburgh, Scoţia o întâlneşte pe deţinătoarea trofeului, Ţara Galilor.

Administrator blog: Marian-Valentin BURLACU / ProSPORT

CEN 2009/10: Spania - România 10-19 (10-11)

Echipa României şi-a atins primul obiectiv propus pentru meciul cu Spania, de la Madrid, şi anume obţinerea unei victorii: 19-10 (11-10). Este adevărat, diferenţa de scor nu mai este ca pe vremuri, iar din acest punct de vedere mai trebuie lucrat în toate planurile - fizic, tehnico-tactic şi mental. Asta dacă vrem să ţinem la distanţă o echipă care s-a dovedit periculoasă în ultimii ani şi care se bucură de simpatii la International Rugby Board (comparativ cu România, Spania are o infrastructură sportivă mai bună, este favorizată de clima mult mai blândă din această perioadă a anului şi dispune de mai mari resurse financiare - nu întâmplător, această ţară a devenit o putere sportivă de prim rang la nivel continental şi mondial).

Chiar dacă pe site-ul Federaţiei Spaniole de Rugby, în comentariul apărut după meci, se vehiculează ideea că naţionala iberică a fost la un pas de victorie în faţa României, evoluţia scorului, dar nu numai, arată cu totul altceva. "Stejarii" au început bine, dominând în primul sfert al partidei şi conducând cu 8-0 după 15 minute. Eliminarea temporară a lui Florin Vlaicu (min. 21) - şi, atenţie, este a treia în tot atâtea meciuri disputate anul acesta (Surugiu a văzut galben la Worcester şi la Bourgoin, cu selecţionata Bucureştiului, în Challenge Cup)! - s-a produs pe fondul unor dificultăţi de exprimare în jocul nostru, permiţând adversarilor să preia iniţiativa şi chiar conducerea pe tabela de marcaj (8-10). Din câte se pare, au apărut şi desincronizări la repunerile din margine, însă este oarecum de înţeles, Laurent Giucal fiind la prima sa apariţie în tricoul României.

"Stejarii" au avut forţa să revină, graţie înaintării, acest compartiment fiind de altfel şi cel care duce greul într-un meci de rugby, el fiind cel care alimentează treisferturile cu baloane. Ţinuţi sub presiune de jucători cu gabarit şi determinare, precum Burcea, Carpo, Corodeanu, Ion, Taşcă sau Nere, spaniolii au bătut în retragere, comiţând şi greşeli sancţionabile cu lovituri de pedeapsă. Trei dintre ele au fost concretizate de Petre Mitu, care la revenirea în naţională a totalizat 14 puncte (demi-ul nostru a ratat două transformări). Iureşul României a fost şi mai evident în ultima parte a meciului, când Valentin Popârlan a adus liniştea printr-o încercare.

Rugbyştii români vor reveni astăzi acasă, ei urmând a se cantona la Snagov şi a se pregăti la Izvorani. Sâmbăta ce vine, la Heidelberg, ei vor înfrunta selecţionata Germaniei, în al doilea meci din ediţia 2009/10 a Cupei Europene a Naţiunilor, competiţie care contează şi ca preliminarii pentru Cupa Mondială din 2011.

CUPA EUROPEANĂ A NAŢIUNILOR, EDIŢIA 2009/10
SPANIA - ROMÂNIA 10-19 (10-11)
MADRID (sâmbătă, 7 februarie 2009, ora 17:00)
Stadion: Ciudad Universitaria.
Spectatori: 9.000
Arbitru: Mauro Dordolo (Italia).
Judecători de margine: Alessandro Cason şi Stefano Rebuschi (ambii din Italia).
Au marcat: Sergio Souto 1e (min. 16), Jeremias Palumbo 1t (min. 17), 1lp (min. 21), respectiv Petre Mitu 1e (min. 5), 3lp (min. 15, 38, 45), Valentin Popârlan 1e (min. 72).
Cartonaş galben: Florin Vlaicu (min. 21-30).

SPANIA: 15. Cesar SEMPERE - 14. Juan CANO, 13. David MOTA, 12. Javier CANOSA (22. Jaime NAVA, min. 77), 11. Ignacio MARTIN - (md) 10. Jeremias PALUMBO, (mg) 9. Pablo FEIJOO (20. Igor MIRONES, min. 71) - 7. Julian TOURTOULOU, 8. Cesar BERNASCONI, 6. David HERNANDEZ - 5. Sergio SOUTO (18. Leandro F.-ARAMBURU, min. 55), 4. Romanin ROQUES (21. Juan GONZÁLEZ, min. 72) - 3. Javier SALAZAR, 2. Jose M. BOHORQUEZ (16., Diego ZARZOSA, min. 64), 1. Ion INSAUSTI.
ROMÂNIA: 15. Florin VLAICU – 14. Cătălin FERCU, 13. Adrian BĂRBULICEANU, 12. Cătălin DASCĂLU, 11. Mădălin LEMNARU – (md) 10. Ionuţ DIMOFTE, (mg) 9. Petre MITU – 7. Stelian BURCEA (cpt.), 8. Daniel CARPO, 6. Florin CORODEANU (19. Daniel IANUS, min. 70) – 5. Alin COSTE, 4. Laurent GIUCAL (18. Valentin POPÂRLAN, min. 60) – 3. Paulică ION, 2. Florin TAŞCĂ (16. Cătălin BECA, min. 60), 1. Nicolae NERE.
Rezerve: 17. Silviu FLOREA, 20. Valentin CALAFETEANU, 21. Dorin MANOLE, 22. Ştefan CIUNTU.
Administrator blog: Marian-Valentin BURLACU / ProSPORT

ELLIS MEACHEN: "Frumos! Lucrurile încep să se mişte"

Lotul naţional de rugby pregăteşte în aceste zile debutul în preliminariile Cupei Mondiale 2011 şi, totodată, în Cupa Europeană a Naţiunilor, ediţia 2009/10. Iar dacă rugbyştii autohtoni au intrat în cantonament, la Snagov, săptămâna trecută (pe 27 ianuarie), de luni s-a făcut joncţiunea cu "stranierii". Ceea ce l-a făcut pe directorul tehnic Ellis Meachen să exclame atunci când i-a văzut pe toţi antrenându-se pe terenul de la Izvorani: "Frumos! Acum lucrurile se mişcă mult mai bine".

Şi lucrurile promit să se mişte bine, amosfera fiind prielnică obţinerii unor rezultate pozitive. Este adevărat, cei 28 de jucători convocaţi în lotul lărgit reprezintă generaţii diferite, însă ele şi-au dovedit valoarea în diferite ocazii. Rămâne ca acum toţi să strângă rândurile, să uite de ceea ce îi desparte şi să joace pentru calificarea la Cupa Mondială, visul oricărui rugbyst.

Aflat pe margine, alături de Marin Moţ, antrenorul Stelei şi component al staff-ului selecţionatei U21, şi Gheorghe Vărzaru, vicepreşedintele FRR, antrenorul federal Daniel Mitrea vorbeşte despre acest grup cu speranţă: "Ne bucură revenirea jucătorilor din Franţa. A lui Petre Mitu, a lui Florin Corodeanu. Au apărut fraţii Giucal, Laurenţiu şi Alexandru, de la speranţele lui Perpignan. Sunt trecuţi puţin de 20 de ani, însă au un fizic impresionant. A venit şi Paulică Ion, de la Bath Rugby. Şi sunt jucătorii care au evoluat în Challenge Cup, tineri şi talentaţi. Acest Ionuţ Botezatu, de pildă, de la Universitatea Baia Mare, sau Mădălin Lemnaru, de la Arad, au dovedit că au calităţi. Le lipseşte experienţa, însă aceasta se capătă în timp". Mitrea n-a uitat să vorbească despre rugbyştii deja consacraţi care evoluează la cluburi din ţară, pentru fiecare având câteo vorbă bună, dar şi o povaţă. "Au dovedit ce pot. La Worcester, de pildă (n.r. 18-39). Păcat de meciul de la Bourgoin, când au făcut o repriză a doua slabă (n.r. 10-50). Puteau obţine mai mult acolo".

Legat de meciul cu Spania, de sâmbătă (7 februarie), de la Madrid, primul din CEN, Daniel Mitrea nu are multe motive de îngrijorare. "Ce echipă ar putea alinia adversarii pentru a ne învinge? Avem în lot cei mai buni rugbyşti ai momentului, cu câteva excepţii. Mie nu mi-e frică de spanioli, ci de... noi. Este şi primul joc, după câteva luni de pauză. Probleme poate să ne facă şi vremea, Spania, ca mai toată Europa de Vest, fiind sub zăpadă".

Cât timp vorbeşte Daniel, "Stejarii" repetă la nesfârşit declanşarea atacului pe treisferturi după momentele fixe ale jocului (repuneri din margine şi grămezi ordonate). "Bătrânii" Mitu şi Corodeanu colaborează perfect cu tinerii Lemnaru şi Giucal - Ionuţ Dimofte, Florin Vlaicu, Valentin Calafeteanu, Nicolae Nere, ca să dau doar câteva nume, cu scuzele de rigoare pentru cei omişi din motive estetice (lista ar fi prea mare, ea fiind postată mai jos), fiind incluşi în categoria "intermediari"... Trag câteva fotografii, mai schimb câteva vorbe cu antrenorul federal, iar timpul se scurge pe nevăzute. E frig la Izvorani, însă în iureşul antrenamentului nimeni nu prea are timp să-i acorde importanţă.

Aflat undeva în spatele terenului, managerul Radu Constantin vorbeşte despre condiţiile de care dispune lotul naţional: "Stăm la Snagov, unde avem tot ce ne trebuie, inclusiv o spălătorie pentru echipament. Ne antrenăm aici, la Izvorani. Facem un sfert de oră cu autocarul. După ce am jucat la Worcester, am plecat direct în Franţa. N-a fost rău, însă e mai greu aşa. După meciul cu Spania, lotul va reveni la Snagov, unde va pregăti partida cu Germania, din 14 februarie. Este mult mai bine aşa".

Convocat în premieră la lot, pilierul Vasile Marişcariu are toate motivele să fie încântat. "Am fost bine primit de colegi. De altfel, pe unii dintre ei îi cunosc de la Gura Humorului. Şi antrenorii sunt OK. Cel de pe înaintare vorbeşte şi franceza, aşa că mă înţeleg bine cu el. Sper să rămân în lot. Ar fi foarte frumos să particip la Cupa Mondială din Noua Zeelandă", ne spune cel care a renunţat la handbal pentru rugby. Iar ceilalţi colegi ai săi gândesc, cu siguranţă, la fel.

Până atunci mai este însă de tras, primul obstacol numindu-se Spania. Până vineri, când se va pleca la Madrid, lotul naţional îşi va continua pregătirea în liniştea de lângă Bucureşti.

LOTUL LĂRGIT AL ROMÂNIEI
ÎNAINTAŞI
1. Paulică ION (Bath / Anglia)
2. Silviu FLOREA (Montauban / Franţa)
3. Nicolae NERE (Steaua Bucureşti)
4. Mihăiţă LAZĂR (Poli Iaşi)
5. Radu BASALĂU (Steaua Bucureşti)
6. Florin TAŞCĂ (Dinamo Bucureşti)
7 Vasile MARIŞCARIU (Stade Domontois)
8. Valentin POPÂRLAN (Dinamo Bucureşti)
9. Alin COSTE (Narbonne / Franţa)
10. Stelian BURCEA (Dinamo Bucureşti)
11. Daniel CARPO (Farul Constanţa)
12. Florin CORODEANU (Saint Marcelline Sport)
13. Andrei GORCIOAIA ("U" Cluj)
14. Daniel IANUS (Steaua Bucureşti)
15. Alexandru GIUCAL (Perpignan Espoirs / Franţa)
16. Laurenţiu GIUCAL (Perpignan Espoirs / Franţa)

TREISFERTURI
17. Valentin CALAFETEANU (Dinamo Bucureşti)
18. Petre MITU (Montauban / Franţa)
19. Ionut DIMOFTE (Steaua Bucureşti
20. Csaba GAL (Dinamo Bucureşti)
21. Cătălin DASCĂLU (Steaua Bucureşti)
22. Mădălin LEMNARU (Arad)
23. Ştefan CIUNTU (Dinamo Bucureşti)
24. Cătălin FERCU (Steaua Bucureşti)
25. Florin VLAICU (Steaua Bucureşti)
26. Adrian BĂRBULICEANU (Dinamo Bucureşti)
27. Dorin MANOLE ("U" Cluj)
28. Ionut BOTEZATU (Baia Mare)

Text şi foto: Marian BURLACU

Administrator blog: Marian-Valentin BURLACU / ProSPORT